Vineri, în Sala de Marmură a Palatului Cercului Militar Național am avut onoarea să particip la Simpozionul Omagial: ”Maria, o Regină în slujba Țării și a Armatei ei” . Organizat de Asociația Națională Cultul Eroilor “Regina Maria” , într-o sală arhiplină, cei prezenți au avut o ocazie unică a unei lecții de istorie și de demnitate. Rând pe rând, personalități marcante, precum General Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, au susținut o scurtă alocuțiune de cinstire a memoriei Reginei Maria și au reamintit că Armata României, în semn de apreciere și recunoștință, a denumit promoția 2025, a celor 3000 de absolvenți ai instituțiilor militare de învățământ, ”Regina Maria-150“. Alteța Sa Regală Principele Radu: ”Izbânzile de azi ale României, ca membru respectat al NATO și al Uniunii Europene, se datorează, peste ani, Regelui Ferdinand și Reginei Maria.”
Același mesaj a fost transmis de către General-locotenent (r.) Corneliu POSTU, președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”.
La evenimentul cultural-istoric, de înaltă ținută morală și spirituală, s-au evidențiat personalități militare și civile, foști șefi ai Statului Major al Apărării, academicieni, istorici, profesori, muzeografi, ambasadori, regizori, președinți ai filialelor, studenți militari, tineri membri ai cercurilor ”Cultul Eroilor” din București și membri ai asociației. Menționăm câteva nume: General Mircea Chelaru, fost Șef al Statului Major al Apărării (de subliniat aici explicarea simbolisticii numelui Maria al Reginei, locului de naștere Eastwell Park, reședința familiei din comitatul Kent și a rolului “ Leoaicei” în negocierile de la Paris pentru recunoașterea României Mari), General de brigadă (rtr.) Grigore Buciu, vicepreședinte al Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”, Dr. Adrian-Silvan IONESCU, Director al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu”, Conferențiar univ. dr. Florian BICHIR, Prodecan, Facultatea de Securitate și Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, , dr. Petre OTU, Președinte de onoare al Comisiei Române de Istorie Militară-Regina Maria și corpul ofițeresc român în Primul Război Mondial, Colonel (rtr) dr. Ilie SCHIPOR, vicepreședinte ANCE ”Regina Maria”.
Conf. univ. dr. Florian Bichir: Fața neștiută a diplomației Reginei Maria în recunoașterea României Mari
În cadrul prezentărilor din cadrul Simpozionului Omagial: ”Maria, o Regină în slujba Țării și a Armatei ei”, Conferențiar univ. dr. Florian BICHIR, Prodecan Facultatea de Securitate și Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, a scos în evidență fața neștiută a artei diplomației demonstrate de Regina Maria în recunoașterea internațională a României Mari. Sunt cunoscute etapele vizitei din Statele Unite și din intervențiile de la Paris (menționate și de Generalul Mircea Chelaru) dar ceva a rămas în umbra istoricilor, și anume rolul Masoneriei. Acest lucru a fost demonstrat de istoricul Bichir în baza documentelor oficiale: “Organizație ocultă, discretă, cum doriți să o numiți, ea a avut un rol în recunoașterea internațională a României“. Conform celor susținute de dr. Florian Bichir, Regina Maria, exasperată de faptul că în tratativele purtate “ăștia una spun ziua și alta fac noaptea”, îl însărcinează pe Generalul Eugen Zwiedinek, aghiotantul personal, să unifice Masoneria Română. Aceasta deoarece mișcarea masonică din Transilvania era scindată și transmitea mesaje contradictorii în cadrul negocierilor.
Dezvăluirile documentate ale Conf.univ. dr. Florian Bichir, acestea urmând a face parte dintr-o următoare carte a istoricului, pun în evidență valențele diplomatice, strategice ale Reginei Maria.
Redăm în continuare argumentația științifică a istoricului dr. Florian Bichir, din care trebuie reținută și precizarea expresă că Generalul Eugen Zwiedinek a fost cel căruia Principesa Ileana i-a ordonat să aducă inima mamei sale, de la Balcic, în România, pentru a fi înmormântată la Bran, unde a fost a doua reședință a mamei sale. În ziua de 8 septembrie 1940, la doar o zi după ce, prin semnarea Tratatului de la Craiova, Cadrilaterul era redat Bulgariei, caseta cu inima Reginei Maria era scoasă din capela Stella Mariș și predată aghiotantului Eugen Zwidinek, pentru a fi adusă în România.
“Istoria sinuoasă și ocultă a Francmasoneriei prezintă însă și surprize, date inedite pentru istoriografia romînească. Unele dintre ele apărând aici în premieră. Scriitoarea și cercetătoarea Diana Mandache a descoperit anul trecut că pentru reorganizarea masoneriei după război Jean Pangal1 a cerut acceptul Regelui Ferdinand I cel Loial, care „ruga să se înființeze în România o masonerie de rit scoțian”2, lucru confirmat de Constantin Bellu la interogatoriul Securității din 29 august 1952.
Paul Băltășanu și Grigore Briguru confirmă și ei că la sugestia Regelui Ferdinand și cu sprijinul acestuia, se constituise masoneria, căreia i-a devenit „apoi Mare Protector”. De asemenea, prin intermediul familiei regale britanice, Regina Maria a avut legături cu masoneria, sprijinind interesele statului român în numeroase momente decisive – așa cum au fost cele din 1919 – la Paris și la Londra. Arthur Duce de Connaught, unchiul Reginei Maria. A fost Marele Maestru al Lojii Naționale Unite a Angliei pentru o perioadă importantă de timp a istoriei, între 1901 și 1939. Un document recent descoperit de istoricul și profesorul Florian Bichir în Arhivele CNSAS demonstrează că Regina Maria i-a ordonat aghiotantului său, Generalul Eugen Zwiedinek, să unifice Masoneria Română. O notă a Siguranței din 21 Martie 1955 susține următoarele: “ZWIEDINEK EUGEN născut la 21.II 1886 în Cluj, fiul lui Alois și Emilia, dom. în orașul Stalin, str. Maior Cranta nr. 21 este cunoscut dintr-un raport a Reg. de Securitate Brașov din 20.XII.1949 că a fost francmason, făcând parte din loja „Aurora“”.
Un alt document este și mai elocvent. Îl redăm în totalitate:
24.VI.1941
Generalul Zwiedinek a adresat o scrisoare ziarului „Bukarester Tageblatt“ pentru a rectifica informaţiunile privitoare la activitatea francmasonică a D-sale. Generalul neagă a fi avut vreodată legături cu vreo lojă judaică sau maghiară.
Adevărul este că, în 1931, a primit din partea Reginei Maria misiunea de a realiza o apropiere între lojile germane din Transilvania și lojile din Vechiul Regat. În acest scop, a vizitat un cerc de prieteni germani din Braşov, care era constituit în lojă şi în fruntea căruia se află Servatius, preşedintele lojilor transilvănene. De altă parte, generalul Zwiedinek ducea tratative cu C. Argetoianu.
După câteva luni de negocieri, s’a semnat actul de unificare.
După aceasta, generalul Zwiedinek n’a avut nici o legătură cu francmasoneria.”
Dezvăluirile istorice, cu fundament științific, din cadrul Simpozionului Omagial: ”Maria, o Regină în slujba Țării și a Armatei ei” pun în lumină clară rolul major al Reginei Maria în recunoașterea și dezvoltarea României de azi. Mai mult, este demonstrat devotamentul ei pentru Armata României. De altfel, în finalul discursului său, Conf. Univ. dr. Florian Bichir a menționat – precizând că nu există dovezi istorice, altele decât cele orale – că în cadrul ceremoniei militare pentru onorul final al Reginei, cei din gardă au “înfipt baioneta în pământ”. Acesta este onorul suprem acordat unui camarad care a căzut pe front. Acest camarad era Regina Maria.
1
Jean [Ioan, Ion] Pangal [n. 25 ianuarie 1895 Nisa, Franța, d. 14 octombrie 1950 Lisabona, Portugalia), om politic, Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România [RSAAR] (1922-1937, 1944-1948) și Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România [MLNR] (1928-1929). A fost, practic, conducătorul absolut al Francmasoneriei Române Regulare din perioada interbelică. Vezi mai multe despre Jean Pangal în volumul lui Bogdan Bucur, „Jean Pangal, documente inedite: 1932-1942: contribuții la analiza rețelelor sociale istorice”, publicată în 2016 la Editura Rao.
2
Diana Mandache – Masoni sub judecata comunistă. Grupul Bellu “, Editura Corint, 2019, p. 15. Autoarea indică Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) , Fond P 178, vol I, f.28.
Autor: Ștefan Rădeanu
