Copiii americani adoptați se tem de deportare într-o țară pe care nu și-o amintesc. Shirley Chung avea doar un an când a fost adoptată, în 1966, de o familie americană.
Născută în Coreea de Sud, ea a crescut în Texas, convinsă că este cetățean american — până când, decenii mai târziu, a descoperit că nu are cetățenie.
Povestea ei nu este singulară: mii de copii adoptați internațional de familii americane în anii ’60, ’70 și ’80 trăiesc aceeași incertitudine legală.
Copiii adoptați din România, printre cei mai afectați
După Revoluția din 1989, mii de copii români au fost adoptați de familii din Statele Unite, Franța, Canada și alte țări.
Fenomenul a fost declanșat de imaginile dramatice din orfelinatele românești, difuzate în întreaga lume.
Printre cei care au oferit o nouă viață unor copii români se numără și Debbie Principe, o mamă americană care a adoptat doi copii dintr-un orfelinat din România la începutul anilor 1990, după ce i-a văzut în documentarul „Rușinea unei națiuni”.
Deși adopțiile au fost legale și aprobate de instanțe americane, copiii ei nu au primit automat cetățenie.
Ani mai târziu, Debbie a început o luptă birocratică dureroasă pentru a obține statutul legal al copiilor săi, care astăzi sunt adulți.
„Am crezut că, odată ajunși în America, sunt în siguranță. Ni s-a spus că procesul e complet. Apoi am primit o notificare care îmi cerea să-mi predau fiica la Securitatea Internă dacă nu contest decizia în 30 de zile”, povestește Principe.
Ea spune că trăiește cu frica unei deportări „într-o țară pe care copiii mei nu o mai cunosc”, potrivit BBC.
Un vid legislativ care lasă mii de oameni fără drepturi
Estimările variază, dar între 18.000 și 75.000 de adoptați internaționali din SUA nu au cetățenie americană.
Printre aceștia se află sute de persoane provenite din România, Coreea de Sud, Vietnam, Etiopia și India.
Problema își are rădăcinile în birocrația adopțiilor din secolul trecut.
Timp de decenii, legea americană nu garanta automat cetățenia copiilor adoptați internațional, chiar dacă părinții lor adoptivi erau cetățeni americani.
Legea din 2000 privind cetățenia copiilor a rezolvat doar parțial situația, aplicându-se doar celor născuți după februarie 1983.
Copiii adoptați anterior acestei date — inclusiv mulți români — au rămas „invizibili” din punct de vedere legal.„Acești oameni au crescut americani. Au mers la școală aici, au lucrat aici, au servit chiar și în armata SUA. Faptul că pot fi deportați este o tragedie morală și politică”, spune Emily Howe, avocat specializat în drepturile adoptaților.
Frica de deportare revine sub administrația Trump
Situația s-a agravat în ultimele luni, după revenirea președintelui Donald Trump la Casa Albă.
Administrația sa a anunțat o campanie extinsă de deportare a imigranților ilegali, declarând că peste două milioane de persoane au părăsit SUA în mai puțin de 250 de zile.
Avocații spun însă că printre cei vizați se pot afla și adoptați fără cetățenie, care au trăit toată viața în America.
Unii s-au ascuns, alții trăiesc cu teama constantă că un control de rutină le-ar putea schimba viața.„Le spun mereu oamenilor că o singură bucată de hârtie mi-a ruinat viața”, afirmă o femeie adoptată din Iran. „Mă simt apatridă.”
„Nu suntem imigranți ilegali”
Shirley Chung, la rândul ei, speră ca autoritățile să revizuiască legislația și să ofere cetățenie automată tuturor adoptaților internaționali. „L-aș ruga pe președinte să aibă compasiune. Nu suntem imigranți ilegali. Am fost puși în avioane când eram bebeluși. America ne-a promis cetățenia. Tot ce cerem este ca acea promisiune să fie respectată.”
Citește și: Închiderea guvernului american blochează anchetele FBI
