Când scriam acest articol, aveam mereu în mintea mea imaginea Coanei Chiriţa. Explicaţiile sunt dintre cele mai simple: marea noastră actriţă Draga Olteanu-Matei şi-a creat un preţios şi inconfundabil “Alter Ego” prin rolul principal din comediile lui Vasile Alecsandri. Îmi revine acum o datorie de conştiinţă: aceea de a reconstrui în cuvinte o personalitate a teatrului şi filmului românesc în care modestia se îngemănase cu celebritatea.
Draga Olteanu-Matei a venit pe lume în ziua de 24 octombrie 1933 la Bucureşti. Dânsa evoca următoarele despre prenumele pe care l-a primit: “Tatăl meu a vrut să îmi pună prenumele ăsta. Eu m-am născut la Spitalul Militar, am avut 5,800 kilograme, mi s-a pus o funduliţă roşie de mână şi m-au purtat prin tot spitalul să mă arate. Tatăl meu a zis ca să port prenumele <Draga> pentru a fi dragă tuturor. Adevărul este că eu întâlnesc foarte multă iubire şi ofer, larândul meu, toată inima mea, tot sufletul meu. Mă bucur mult de dragostea pe care mi-a arătat-o publicul; este cel mai mare cadou.”.
Ca elevă la Liceul “Iulia Haşdeu” din Lugoj ea a pus în scenă primul spectacol Prinţesa din pădurea adormită; la vârsta de 17 ani s-a mutat cu familia la Braşov unde a intrat într-o formaţie de amatori la “Casa Centrală a Armatei”; în 1956 ea a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti şi în acelaşi an a debutat în teatru cu un rol în piesa Ziariştii de Alexandru Mirodan. După pensionare a înfiinţat în anul 1992 la Piatra Neamţ propria companie pentru actori neprofesionişti “Teatrul Vostru”, desfăşurând în paralel o muncă de pregătire a tinerilor în domeniul artei teatrale. În 2007 cei doi soţi se mutaseră la Piatra Neamţ; din păcate, la 15 aprilie 2014 doctorul Ion Matei cu care se căsătorise la 13 octombrie 1970 – după două mariaje nefericite – a trecut la cele veşnice după o căsnicie de 44 de ani. În noaptea de 17/18 noiembrie 2020 Draga l-a însoţit în lumea umbrelor la vârsta de 87 de ani, murind la Spitalul “Sfântul Spiridon” din Iaşi. Mormântul ei se află la Cimitirul “Eternitatea” din Piatra Neamţ.
Draga Olteanu-Matei nu a avut urmaşi. Fiind întrebată, dânsa a răspuns astfel la un post de televiziune: “Eu nu am vrut să fac copii niciodată. Îmi sunt foarte dragi, dar eu nu mi-am dorit pentru că eu cred o treabă pe care nu vreau s-o spun în public deoarece ar fi foarte decepţionate mamele. Dar amintesc un proverb bătrânesc foarte înţelept despre copii: <Cine are, să-i trăiască; cine nu, să nu-şi dorească.>. În zilele noastre ar trebui să ne gândim la partea a doua a proverbului. Am vorbit şi cu preoţii despre acest subiect. Toţi cei cu care am vorbit m-au înţeles, deşi ei nu sunt de acord. M-au înţeles şi m-au iertat. Eu sper să mă ierte şi Dumnezeu că nu am vrut copil.”.
De-a lungul vieţii Draga Olteanu-Matei a jucat în numeroase piese de teatru printre care: Coana Chiriţa de Vasile Alecsandri (pentru care a scris şi un scenariu de film în două serii: Coana Chiriţa/1986 şi Chiriţa la Iaşi/1987), Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, Căruţa cu paiaţe de Mircea Ştefănescu, Hagi Tudose de Barbu Ştefănescu Delavrancea, Domnişoara Nastasia de George Mihail Zamfirescu, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Crimă pentru pământ (dramatizare după romanul omonim al lui Dinu Săraru), Pisica în noaptea de Anul Nou de Dumitru Radu Popescu, Autorul e în sală de Ion Băieşu ş.a.
În perioada 1977-2010 Draga Olteanu-Matei a jucat în zeci de filme. Iată câteva dintre acestea în ordine cronologică: Haiducii; Răzbunarea haiducilor; Fraţii Jderi; Toamna bobocilor; Eu, tu şi Ovidiu; Iarna bobocilor; Pentru patrie; Nea Mărin miliardar; Un om în loden; Audienţa; Hagi Tudose; Dumbrava minunată; Iancu Jianu zapciul; O lume fără cer; Iancu Jianu haiducul; Acţiunea “Autobuzul”; Buletin de Bucureşti; Rămăşagul; Promisiuni; Căsătorie cu repetiţie; Cucoana Chiriţa; Chiriţa la Iaşi; Conu Leonida faţă cu reacţiunea; Călătorie de neuitat; Dănilă Prepeleac; Faimosul paparazzo; Ministerul comediei; Poveste imorală; Măria Sa, Birlic etc.
Prezenţa sa la Televiziune a fost, de asemenea, una notabilă. A fost protagonista serialelor TV Cuscrele (2005-2006) şi Narcisa sălbatică (2010-2011); a avut apariţii memorabile în programele de varietăţi şi de Revelion. A făcut un cuplu memorabil cu Amza Pelea, interpretând-o pe Veta, soţia lui Nea Mărin. Despre acel rol ea mărturisea: “Mi-am dorit foarte mult şi mi-a fost teamă să nu-mi ia rolul o altă colegă. Chiar am vorbit cu Amza şi îi spuneam că aş fi fost foarte supărată dacă nu mă alegea pe mine.”.
Draga Olteanu-Matei a primit numeroase distincţii pentru îndelungata sa activitate artistică. Printre acestea sunt: Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Cavaler/2002; Ordinul “Coroana României” în grad de Ofiţer/2014; Premiul ACIN/1975; Premiul UNITER/2005; Premiul “Gopo”/2010; Premiul de Excelenţă al revistei “VIP”/2005; “Cetăţean de onoare” al Municipiilor Bucureşti şi Piatra Neamţ etc.
Într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Naţional la 23 octombrie 2007 Draga Olteanu-Matei spunea: “Cea mai mare realizare a mea este propria-mi meserie. Faptul că am reuşit în această profesie. Dacă aş avea posibilitatea să reîntorc ceasul vieţii? Nu aş schimba nimic. Viaţa mea a fost perfectă aşa cum a fost. Sunt o persoană foarte norocoasă. Mă felicit că m-am ferit cât am putut de tare de proşti şi mă mustru că nu am reuşit să fac destul bine pe cât aş fi vrut să fac pentru oameni.”.
M-au impresionat foarte mult următoarele cugetări şi mărturisiri ale strălucitei noastre actriţe: *“Planuri nu mi-am făcut niciodată. Am fost preocupată să produc ceva, să fac ceva şi într-adevăr nu am stat.”; *“N-am jucat niciodată pentru premii, pentru competiţie, ci pentru că mi-a plăcut şi mi-a dat Dumnezeu talentul, fără falsă modestie.”; *“Marile noastre exemple au fost uriaşii actori de dinaintea noastră, mentorii noştri care nu numai că susţineau nemijlocit spiritualitatea românească, dar prin talent şi interpretare depăşeau cele mai proeminente figuri ale actorilor de talie internaţională.”; *“Există oameni deştepţi şi oameni tâmpiţi. Oamenii deştepţi se înţeleg bine între ei până la bătrâneţe, îşi descoperă unul altuia motive de admiraţie, lucrurile se încheagă în aşa manieră încât unul fără celălalt nu poate să facă nimic. Asta e dragostea profundă care începe din tinereţe cu atracţia fizică şi se continuă cu iubirea. Ajungi să îl iubeşti pe celălalt cu toată fiinţa ta, respiri odată cu el, plângi odată cu el, râzi odată cu el. Aşa a fost viaţa noastră.”; *“Nu-mi lipseşte nimic. Mulţumesc lui Dumnezeu, mereu am avut un înger păzitor lângă mine.”; *“Las ceva în urma mea. Am făcut-o cu toată inima şi le mulţumesc tuturor celor care m-au primit în casele lor.”; *“Eu nu m-am gândit că o să ajung actriţă, dar a existat de timpuriu ceva. M-am pomenit dintr-odată gândind bine, recitând bine, dansând bine – toate acestea veneau în joaca mea.”; *“Când aveam trei ani mi s-a dat rolul lui Iepurache-Ţac, cel care deschidea uşa lui Moş Crăciun. Nu ştiu ce-oi fi făcut eu, lumea s-a amuzat, eu nu-mi aduceam aminte prea bine ce-oi fi făcut eu acolo, nu mă puteam vedea.”; *“Dacă vrei să înveţi ceva şi te interesează ca drumul tău să fie frumos şi curat, eşti atent la tot ce te înconjoară. Te orientezi după oamenii care au realizat ceva în viaţă, care fac ceva pentru semenii lor; …un sfat pe care l-am primit de la Marcela Rusu în primii ani de teatru a fost să râd norocului în faţă, să nu mă plâng niciodată. A fost un sfat bun.”; *“Eu am avut profesori foarte mari: Mihai Popescu, Tudorel Popa, maestrul Ion Şahighian, realmente un om de teatru, nu un simplu regizor. Dar am apucat în teatru parteneri ca regretatul Alexandru Finţi, Costache Antoniu, Ion Finteşteanu, George Calboreanu, Elvira Godeanu, Ştefan Ciubotăraşu; vai, nu mai spun de Emil Botta pentru care am stat un turneu întreg lângă arlechin doar să-l văd.”.
Draga Olteanu-Matei, care văzuse lumina zilei în urmă cu 92 de ani, a plecat pentru totdeauna, dar a rămas – ca o amintire – draga ei umbră care nu va părăsi niciodată scenele teatrelor, marile şi micile ecrane.
Autor Dan Mihai Bârliba
