Promisiunile făcute din suflet au uneori puterea de a se transforma în povești care aduc lumină. „Crăciun cu Ramon“, filmul care a ajuns săptămâna aceasta şi în cinematografele din Craiova şi care poartă amprenta actorului Pavel Bartoș şi a regizorului Jesús del Cerro, s-a născut dintr-o astfel de promisiune și din dorința profundă de a le reaminti oamenilor că binele există și că merită împărtășit.
Pentru Pavel, această poveste de Crăciun nu este doar continuarea unui succes, Ramon, ci o declarație de încredere în bunătatea oamenilor. Ramon nu poartă pelerină și nu salvează lumea cu forță, ci cu gesturi simple, cu inocență și cu dorința de a face bine. Într-o perioadă complicată, filmul ne reamintește că adevăratele superputeri sunt iubirea, empatia și curajul de a rămâne oameni. Iar dacă, la final, spectatorii pleacă din sală mai fericiți, atunci misiunea acestui film este îndeplinită.
Ideea filmului își are rădăcinile în anul 2008, odată cu realizarea producției „Ho Ho Ho”. Atunci, echipa și-a promis că va reveni, cândva, la un nou film de Crăciun. Ani mai târziu, succesul primului „Ramon” a confirmat că publicul avea nevoie de această poveste. Cererea spectatorilor a devenit impulsul decisiv: aventurile lui Ramon trebuiau să continue, într-o lume în care Crăciunul capătă sens doar atunci când este trăit cu inimă deschisă.
Continuarea după succesul „Ramon“
Drumul până la filmul final a fost unul anevoios. A face un film de Crăciun înseamnă mult mai mult decât decoruri și lumini festive. Înseamnă oameni, emoții, alegeri grele și o echipă unită. Aproximativ 400 de persoane au lucrat pe platou, timp de 21 de zile intense, pentru ca această poveste să prindă viață. Un rol esențial l-a avut regizorul Jesús del Cerro, partenerul de creație al lui Pavel Bartoș, cel care a împărtășit același vis și aceeași credință în puterea poveștilor spuse cu sinceritate. „Ideea ne-a venit atunci când am făcut „Ho, ho, ho!“ în 2008.
Atunci ne-am promis să mai facem un film de Crăciun. Şi cum Ramon, primul film a avut succes, la cererea publicului, ne-am zis că aventurile lui Ramon trebuie cumva să continue. Şi ne-am gândit că cel mai bine ar fi să îl băgăm într-o poveste de Crăciun. Dar e foarte greu să faci un film de Crăciun. Şi a trebuit să alegem locul, oamenii, toată echipa. Au fost 400 de oameni pe platou, dar mă bucur că l-am avut partener pe Jesús del Cerro care a făcut din visul meu şi visul lui“, îşi aminteşte Pavel Bartoş.
Pe platou, emoțiile nu au lipsit. Au fost momente de tensiune, de teamă, dar și de râs molipsitor. Scenele filmate la înălțime au scos la iveală frici reale, reacții spontane și multă umanitate. Dincolo de camerele de filmat, aceste clipe au legat oamenii și au adus un plus de autenticitate unei producții făcute cu sufletul.
Supereroul Ramon
Ramon este un personaj care cucerește tocmai prin simplitatea lui. Nu este un supererou clasic, nu poartă pelerină și nu are puteri spectaculoase. Superputerea lui este bunătatea. Dorința de a face bine, de a ajuta și de a răspândi iubire îl transformă într-un erou al zilelor noastre. Chiar dacă, uneori, stârnește dezordine, Ramon reușește, în final, să schimbe inimile oamenilor din jurul său.
„Ramon este atât de bun, încât nu-ţi vine să crezi că poate exista un om ca el, simplu şi bun, care vrea să facă bine. Ramon este un supererou. Dar de ce este un supererou? Că nu are pelerină, nu are chiloţi peste pantaloni şi am zis: în ziua de astăzi, să vrei să faci bine în jurul tău, să împrăştii iubire, cred că sunt principalele calităţi ale unui supereoru. Ar trebui să fie. Noi, deocamdată, nu suntem pregătiţi pentru astfel de oameni , dar culmea, el, până la finalul poveştii, chiar dacă stârneşte mai multă dezordine, într-un final lucrurile se termină cumva bine şi ajunge să-i transforme şi pe cei din jurul lui“, spune Pavel.
Pavel Bartoş: „Prin acest film, vreau să ne reamintim că oamenii sunt buni“
Actorul recunoaște că se regăsește în acest personaj. Crede în lucrurile duse până la capăt și în bucuria de a-i face pe ceilalți să zâmbească. Într-o perioadă în care lumea pare tot mai complicată și mai apăsătoare, filmul vine ca o alinare și ca o aducere-aminte: oamenii sunt buni, chiar dacă uită uneori acest lucru. Miza filmului este una profund emoțională. Dacă, după o oră și jumătate, spectatorii pleacă din sală mai liniștiți, mai împăcați și poate puțin mai fericiți, atunci echipa consideră că și-a îndeplinit menirea.
„Vreau să cred că sunt un om bun. Nu fac atât de multe stricăciuni precum Ramon, dar cred că, dacă îmi pun ceva în cap, îl duc până la capăt. Şi, în general, vreau să bucur oamenii din jurul meu. Oricum, trăim nişte vremuri nu tocmai prielnice. Jesus spune: dacă după o oră şi jumătate voi plecaţi de aici mai fericiţi, noi ne-am făcut treaba. Prin acest film, vreau să ne reamintim că oamenii sunt buni. Suntem tot timpul buni, dar uneori ne complicăm viaţa al naibii de mult. Şi e păcat. Trebuie să realizăm că ne este bine, că suntem bine, cu bune, cu rele. Trăim încă în pace, ne putem bucura de cei dragi. Şi noi uităm câteodată, noroc că mai facem un film şi ne reamintim acest lucru. Dar, în general, ar trebui să realizăm că viaţa e frumoasă şi merită să o trăim zilnic. De Crăciun mi-aş dori Sărbători liniştite. Înţeleg termenul din ce în ce mai bine“, spune Pavel.
„Ramon” nu promite miracole și nu încearcă să schimbe lumea peste noapte. În schimb, oferă ceva mult mai prețios: o pauză de la zgomot, o întoarcere la lucrurile simple și o reamintire sinceră că binele există și începe cu fiecare dintre noi. Este un film care nu se termină odată cu genericul, ci continuă în gândurile spectatorilor, în gesturile mărunte și în dorința de a fi mai buni. Iar poate acesta este cel mai frumos cadou de Crăciun pe care îl poate face o poveste spusă cu suflet.
