Atunci când zburam de la Praga la Havana pentru a participa la o reuniune ca Secretar al “Uniunii Internaţionale a Studenţilor” am trăit o aventură încheiată cu un “happy-end” pentru care voi rămâne recunoscător Bunului Dumnezeu. După un zbor liniştit peste apele Atlanticului într-o zi de august şi după escala tehnică de 50 de minute, prevăzută în orarul cursei aeriene pe aeroportul din Gander, în Insula Terra Nova din Canada, avea să urmeze ceea ce voi povesti în continuare.
Avionul a aterizat la timp şi pasagerii de diferite naţionalităţi care călătoreau în Capitala Cubei au fost invitaţi în sala de tranzit de către simpaticele însoţitoare cu zâmbetele profesioniste pe buzele lor. Am aşteptat peste o oră, sperând că vom pleca la timp, dar a intervenit un anunţ surprinzător: s-a constatat în ultimele minute ale zborului apariţia defecţiunii la unul dintre cele patru motoare ale aeronavei şi în consecinţă va trebui să se aştepte sosirea urgentă a unei noi curse care să aducă de pe aeroportul european piesa respectivă împreună cu specialiştii în acel tip de avion. Crainicii aeroportului canadian ne-au informat în prealabil că este vorba de aproximativ 6-7 ore; până la urmă am stat 10 ore în Gander, dar am beneficiat de serviciile civilizate şi asistenţa deplină din partea autorităţilor care au făcut faţă în mod ireproşabil acelei situaţii neprevăzute.
Se cuvin câteva cuvinte despre Gander – ospitaliera noastră gazdă. Localitatea se situează în nordul Lacului Gander, pe Insula Terra Nova cu o suprafaţă de 115.220 de kilometri pătraţi, separată de Peninsula Labrador prin Strâmtoarea Belle Isle şi de Insula Cape Breton prin Strâmtoarea Cabot. Localitatea Gander se află la 332 de kilometri nord-vest de St. John’s, capitala Provinciei “Newfoundland and Labrador”. Este sediul unui important aeroport internaţional. Locaţia respectivă a fost selectată ca o bază aeriană în anul 1935 de către “British Air Ministry” şi zborurile transatlantice au început în 1939. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Gander a fost o bază vitală pentru cursele aeriene către Marea Britanie şi aviaţia atlantică de patrulare. În anul 1945 baza respectivă a devenit un aeroport civil controlat de guvernul din Newfoundland, iar în anul 1949 când Newfoundland s-a asociat la Confederaţia Canadiană, acel aeroport a fost dobândit de Guvernul Canadei. În primii ani postbelici devenise o escală principală a zborurilor transatlantice, dar importanţa acelui aeroport s-a diminuat odată cu introducerea şi extinderea curselor de mare distanţă care nu mai aveau nevoie de reaprovizionare cu combustibil. Centrul urban cu o populaţie de câteva mii de locuitori s-a înfiinţat în proximitatea aeroportului, beneficiind de toate facilităţile specifice unui trai cotidian civilizat.
În continuare voi prezenta unele obiective din Gander pe care le-am vizitat în cele câteva ore, beneficiind de sprijinul logistic al gazdelor canadiene pentru care sunt recunoscător.
*North Atlantic Aviation Museum se află pe Trans-Canada Highway din proximitatea Gander Lake. Printre exponatele sale sunt: câteva avioane (Lockheed Hudson Bomber, McDonnell CF 101 Voodoo Fighter/Interceptor, Beech 18-S Expediter); cabina avionului Douglas C 3; documente şi fotografii din diferite perioade ş.a. Am avut tot timpul pentru a le nota în carnetul meu de care nu mă despărţeam niciodată.
*Commonwealth War Grave Cemetery este un loc de recunoştinţă şi de cinstire a memoriei militarilor din “British Commonwealth” care au murit în luptele din cel de-al Doilea Război Mondial. 94 de morminte sunt ale militarilor din diferite ţări: 75 – Royal Canadian Air Force; 8 – Royal Air Force; 5 – Royal Force Ferry Command; 4 – British Overseas Airways Corporation; 2 – Australian Air Force. Majoritatea au fost ucişi în 17 confruntări aeriene; 10 dintre ei chiar în Gander sau în apropierea acestui oraş. Locul cimitirului a fost ales la 26 iulie 1941 după prăbuşirea la 2 mile în nord-estul aeroportului a avionului “North Atlantic Squadron, Digby nr. 742” care se întorcea de la anumite operaţiuni militare. În faţa mormintelor veghează o imensă Cruce de marmură albă. Prăbuşirea avionului “Liberator 591” la 9 februarie 1943 a provocat cele mai mari pierderi umane din zona Gander: din 21 de persoane aflate la bord (5 membri ai echipajului şi 16 pasageri) numai 2 au supravieţuit. 19 persoane au fost înmormântate în “Mormintele Commonwealth-ului”, iar 3 membri ai personalului american au fost deshumaţi după război şi rămăşiţele lor pământeşti au fost trimise în S.U.A.
*Globe Theatre înfiinţat în anul 1953 are o istorie interesantă. A fost creat de către un vânzător şi distribuitor de bere. Acolo se proiectau în fiecare seară filme renumite; mai târziu acel spaţiu găzduia şi reprezentaţii teatrale. În 1957 a fost înlocuit de “Crescent Theatre” şi apoi de un teatru amenajat în “Fraser Mall” având o capacitate mai mare.
*Arts and Culture Centre poartă numele celui care a fost primul Premier al Provinciei Newfoundland and Labrador, Joseph R. Smallwood. Ni s-a explicat că acea instituţie culturală cu o capacitate de 400 de locuri este periodic gazda unei multitudini de activităţi: dans, balet, musical, rock and roll, teatru. Sunt foarte atractive spectacolele susţinute de trupele locale de teatru “The Avion Players” şi “Beyond the Overpass Theatre Company”.
*Gander Heritage Memorial Park a fost conceput ca un spaţiu al gândirii şi contemplării. Are o serie de monumente despre istoria militară a oraşului. Pe un zid de granit sunt gravate numele aviatorilor din provincia canadiană care au murit în cel de-al Doilea Război Mondial. Însoţitoarea din excursia improvizată ne-a povestit despre intenţia autorităţilor locale de a construi o statuie a celebrului câine de pe vremea ultimei conflagraţii mondiale, numit “Sergeant Gander” care devenise o mascotă pentru “Royal Rifles of Canada”; acesta a murit în timpul Bătăliei Hong Kong-ului, salvând vieţile multor soldaţi canadieni. Peste ani am aflat din media că acea statuie fusese ridicată lângă statuile a doi militari şi este astăzi vizitată de numeroşi canadieni şi străini care ajung la Gander.
Gander Heritage Memorial Park Foto: tripadvisor.com
În discuţiile avute cu diverşi locuitori am obţinut o serie de elemente interesante despre “Labrador Retriever” (în engleză: “to retrieve” = “a recupera, a regăsi, a salva”) sau cum i se mai spune, “uriaşul blând”. Este o rasă canină cunoscută pentru caracterul său prietenos, loial şi inteligent. În ultimele decenii s-au dezvoltat două linii diferite de Labradori: “câinele de expoziţie” şi “câinele utilitar”; ambii îşi îndrăgesc stăpânii şi, mai ales, copiii, le place să îi însoţească pretutindeni, caracterizându-se prin felul lor răbdător şi calm de a fi. “Labradorul Retriever” poate îndeplini cu exemplară conştiinciozitate diverse roluri: câine ghid; câine de avalanşă; câine salvamontist; câine de vânătoare; câine adulmecător în serviciile vamale şi cele de poliţie. Una din caracteristicele “Labradorului” este “coada sa de vidră” pe care o foloseşte ca o cârmă atunci când se află în apă.
*Gander Lake – pe malurile căruia am ajuns în acea frumoasă seară de august – a încheiat excursia noastră imprevizibilă, dar foarte instructivă şi agreabilă. Se consideră în rândul populaţiei locale că cele trei entităţi naturale (Lacul, Râul, Golful) şi-au câştigat denumirile actuale de la numeroasele gâşte sălbatice ce frecventează zonele respective; în limba engleză: “gander” = “gâscan”.
Gander Lake Foto: Golf NFLD www.golfnewfoundland.ca, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
Astfel am ajuns – în urmă cu o jumătate de secol – pe un teritoriu canadian. Ultimele două escale tehnice pe aeroportul din Gander în ceea ce mă priveşte au avut loc cu prilejurile plecării delegaţiei române la “Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor” de la Havana (27 iulie – 3 august 1978) şi întoarcerii acesteia în ţară. Mi-am amintit cele petrecute anterior, păstrând, însă, acele amintiri numai pentru mine şi mulţumind încă o dată în gând lui Dumnezeu pentru că avusese grijă atunci şi acolo de un tânăr din România.
